Este piscul creatiei eminesciene. Este creatia ce a dat numele poetului ca perifraza care s-a banalizat prin prea multa folosire. Luceafarul este pentru Eminescu ceea ce sunt „Aminitirile” pentru Creanga.
Tudor Vianu spunea ca daca printr-o catastrofa opera poetului s-ar fi pierdut si ar fi ramas numai Luceafarul, generatile urmatoare ar fi inteles opera lui Eminescu pentru ca Luceafarul este o sinteza a liricii eminesciene. Intalnim aici aproape toate temele si motivele liricii lui precum si ideile lui filozofice. Anul aparitiei – 1883
– de 3 ori in acelasi an – la Viena
– in revista sau Romania Juna
– volumul ,,Poesii”,singurul volum antum Tema – soarta omului de geniu Izvoare de insipratie 1.Folclorice
a.Basmul ,,Fata in gradina de aur” cules de fermanul Richard Kunich care facuse o calatorie in Romania.
b.Mitul zburatorului 2.Izvoare folozofice
Eminescu imbraca in haina lirica ideile filozofice ale lui Schopenhauer,este vorba de antinomiile acestuia in legatura cu geniul si omul de rand intre care exista atractie reciproca. Dominantele antinomice Geniul Omul de rand -inteligenta (ratiune pura) -instinctualitate
-obiectivitate -subiectivitate
-asipratia spre cunoastere -vointa de a trai
-capacitatea de a-si depasi sfera -incapacitatea de a-si depasi sfera
-capacitatea de a se sacrifica -dorinta de a fi fericit
-singuratate -sociabilitate 3.Izvoare biografice – propria-i viata la rang de simbol [entru ca Eminescu avea constiinta genialitatii sale. Semnificatiile poemului a) La o prima lectura, Luceafarul este o frumoasa poveste de iubire intre 2 fiinte incompatibile, pentru ca apartin unor lumi diferite.
b) Dar poemul trebuie citit ca o alegorie a carei cheie ne-a lasat-o Eminescu pe marginea unui manuscris.
,,Aceasta este povestea,intelegem ca povestea o intelege toata lumea,iar intelesul alegoric ce i-am dat este ca daca geniul nu cunoaste nici moarte si numele lui scapa de noaptea uitarii, pe de alta parte aici pe pamant nici e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit.El nu are moarte dar n-are nici noroc.” Compozitia
Este un poem amplu de 98 de strofe x4 = 392 de versuri Structura Este structurat pe 2 planuri antitetice a)universal – cosmic
b)uman – terestru Poemul contine 4 tablouri aflate in simetrie clasica.
| 
